Ce-i drept, banuiesc ca imi vei da dreptate cand voi “imbraca” un oricare om intr-o masca de sticla…
Observ cum oamenii isi inghit proprii ani in stomacul rancezit si fara nici o schimbare isi etaleaza aproape zilnic acele “masti de sticla”… Care, ulterior, la atingerea unui individ cu o vorba grea si impulsiva se sparg in mii de cioburi, ce cad zgomotos in palmele “inculpatilor”. La scurt timp fiecare isi spala chipul cu acele firmituri de cioburi si fara sa vrea, reconstituie o noua masca…
Exact!! Asta faci…! Jonglezi cu mastile de sticla fragila si te mai intrebi de ce, brusc te lovesti de acele copii ieftine create de tine… Nu e nici un miraj, nici fictiune… Totul decurge din tine, din sangele tau violet, bolnav de nebunie… E doar o masca de sticla…
Atinge-o si zbiara ca un nebun de placere pentru a o intepa cu vibratiile ascutite ale vocii tale…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu