duminică, 11 septembrie 2011
vineri, 9 septembrie 2011
Scutiţi-mă vă rog…!
Privesc in jur… Privesc cum ochii blegi si blajini incerca sa gaseasca un raspuns, o explicatie logica si veridica… Dar toata masa de oameni se pliaza dupa aceeasi metoda obscura si banala… Sa fiu directa, voi oameni dragi, dati din umar la fiecare intrebare simpla pe care v-o adresez… Cand nevoile va domina, sunteti disperati si cautati solutii in stanga si in dreapta… Cand aveti ocazia sa dati peste o persoana mai indulgenta, profitati de ocazie cu o nesimtire aparte… Si de ce precizez cuvantul “nesimtire”? Pentru ca inainte de a cere un mic ajutor de la o persoana, pana atunci voi, oameni de sticla,considerati ca “respectiva” nu e decat o hartie mazgalita pe care o rupi intr-o fractiune de secunda…
Ce-i drept lumea uita faptul ca intentiile bune, oricat de mici ar fi, ar putea umple acele goluri ce atarna de sufletul omului…
miercuri, 7 septembrie 2011
luni, 5 septembrie 2011
Copilărie…”dulce” copilărie…
Imi strecor degetele multicolore printre parul ravasit, zambesc la fiecare privire codasa care ma urmareste pe strada, tratez ura oamenilor ca fiind o modelare a plastilinei, imbratisez iubirea cu respiratia calda a unui copilandru energic… Doar picaturile de ploaie curăţă sufletul prea murdar de maturitate, doar energia unui ţânc te pune pe gânduri la toate acele piese de puzzle din viata ta…
Si sustii cu tarie de caracter ca ai trecut de acea perioada a copilariei, ca esti o persoana “independenta” si cu gandire lucida… pe naiba… Acum ai ronţăi in vazul lumii o bomboana, acel scrâşnet din dinti sa-l reauzi… in orice moment imi pot dori sa adulmec puritatea, inocenta acea inofensiva si ignorata de “oameni” dotati cu minte…
Atatea detalii ignorate, atatea suflete inhibate, atatea caractere complicate… Si ma sperie acel episod cand surprind acele “persoane” care s-au furisat candva prin firul vietii mele, si le observ reactiile si comportamentul in departare, dar pe atat de aproape, fara ca ei sa vadă asta… ma sperie acel gand care va veni sa-mi “stampileze” simturile, trairile, intitiativele… Oricat as considera eu ca sunt destul de libera de a alege ceea ce-mi place, pe atat de mult sunt constransa de acei “factori- problema” ce ma inhiba si nu-mi lasă traiectoria “limpede”… Copilaria s-a scurs printre degetele vii, fara sa simt, fara sa o traiesc cu intensitate maxima, pentru ca “filtrul vietii” mi-a retinut acel chip inofensiv si energic… iar in prezent imi recapat acea “doza” de bucurie pe care nu am simtit-o la momentul cu pricina… Nu-mi etalez “tristetile” ca un fals magician si nici nu produc vreo explozie de cuvinte in jurul meu… E locul “perfect” unde pot sa tip ca o nebuna si sa nu ma observe nimeni…tocmai de aceea fiinta mea isi va lua “făclia” in buzunar si traverseaza peste miraje ambulante si peste capete sechestrate de TIMP!
sâmbătă, 3 septembrie 2011
Masti de sticla…
Ce-i drept, banuiesc ca imi vei da dreptate cand voi “imbraca” un oricare om intr-o masca de sticla…
Observ cum oamenii isi inghit proprii ani in stomacul rancezit si fara nici o schimbare isi etaleaza aproape zilnic acele “masti de sticla”… Care, ulterior, la atingerea unui individ cu o vorba grea si impulsiva se sparg in mii de cioburi, ce cad zgomotos in palmele “inculpatilor”. La scurt timp fiecare isi spala chipul cu acele firmituri de cioburi si fara sa vrea, reconstituie o noua masca…
Exact!! Asta faci…! Jonglezi cu mastile de sticla fragila si te mai intrebi de ce, brusc te lovesti de acele copii ieftine create de tine… Nu e nici un miraj, nici fictiune… Totul decurge din tine, din sangele tau violet, bolnav de nebunie… E doar o masca de sticla…
Atinge-o si zbiara ca un nebun de placere pentru a o intepa cu vibratiile ascutite ale vocii tale…
Cafea dulce amaruie…
Ma trezesc dimineata cu o lumina arzatoare ce imi aprinde fatza… Ma dezbrac rapid de hainele de noapte, umblu bezmetica prin casa si caut o “sperantza” parfumata… arunc ibricul pe aragaz si presar firmituri de cafea in apa clocotita.. Deja simt mirosul incantator de cafea:X… Deschid ochii larg si privesc agitatiafara… Energia isi face prezenta si ma absoarbe la fiecare ceas pierdut…
vineri, 2 septembrie 2011
Reacţii “dulci”
Nu am cuvinte de vândut,
nici plăcere de oferit,dar atitudinea e în floare
mentalitatea e premergătoare,
fără clipe de uitare…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)